În întâlnirile mele cu părinții, sunt obișnuit să răspund întrebărilor legate de gestionarea crizelor furiei. Însă, în ultima vreme, întâlnesc tot mai des întrebarea „Cum să procedez cu copilul meu timid?”. Mereu le răspund pornind de la propriul exemplu. Chiar eu, adult fiind, când merg în contexte noi și întâlnesc persoane pe care nu le cunosc, am nevoie de un așa zis „timp de acomodare”. Este o perioadă scurtă în care încerc să îi cunosc pe cei lângă care mă aflu și să mă familiarizez cu ei. Cei apropiați mă cunosc și îmi acceptă această nevoie.

Timiditatea nu este o problemă sau un aspect pe care sa îl corectăm la copiii noștri. Este necesar să înțelegem că aceasta presupune un temperament mai sensibil, iar cei mici au nevoie de puțin timp în care să se acomodeze cu persoanele pe care abia le cunosc.

Dacă noi, părinții, acceptăm acest lucru, pentru copil va fi mai ușor de gestionat “timpul de acomodare” în care ia rolul de observator atent și se relaxează cu greutate. Studiile menționează că piticii timizi devin adulți grijulii și empatici și că le place mai mult să asculte decât să vorbească. Amigdala, denumită și antena creierului pentru amenințare, este stimulată mult mai ușor și declanșează reacții anxioase mult mai repede la copiii cu un temperament sensibil.

Iată care sunt sfaturile mele în ceea ce privește modul părinților de a aborda această situație:

  • Este de dorit să nu punem etichete copiilor! Spunând despre copilul vostru că este „timid” îi puneți o ștampilă negativă și fixă atunci când evită situațiile sociale noi. În loc să etichetați astfel, puteți explica acest context descriind copilul drept un bun observator în situațiile noi.
  • Oferiți-i predictibilitate! Pentru a-l ajuta este necesar să îi povestiți celui mic ce urmează să se petreacă în contextele noi. Astfel, el va ști ce se așteaptă de la el.
  • Fiți empatici în loc să îl forțați să se expună! Cu cât îl vei forța mai mult, cu atât va crede și mai mult că are o problemă sau că este în neregulă! Atunci este recomandat să îi normalizezi situația povestind diverse situații în care și tu te-ai simțit la fel și ai avut nevoie de timp ca intensitatea emoțiilor să scadă. Doar așa cel mic se va simți înțeles și acceptat!
  • Fiți un model demn de urmat pentru copilul vostru. Acesta este un principiu de bază în educarea acestuia. Cel mic va învăța de la voi umărindu-vă cum faceți față situațiilor noi și cum îi respectați pe cei din jur. Vă recomand să vă implicați în jocuri de rol cu păpușile sau chiar direct cu copilul pentru a-i dezvolta abilitățile necesare pentru a face față contextelor noi. În astfel de situații simulate, el poate învăța cum să fie mai prietenos (să zâmbească, să-și spună numele etc).
  • Identificați pasiunile și talentele copilului vostru. Îi puteți dezvolta abilitățile sociale încurajându-l să participe la grupuri cu alți copii care împărtășesc aceeași pasiune. Astfel, îi va fi mai ușor să interacționeze dacă identifică elemente comune.
  • Încurajați-l să exerseze! Știm cu toții: repetiția este mama învățării. Cu cât va exersa mai mult aceste abilități, cu atât și le va dezvolta mai repede. Astfel, este important să îi creați contexte în care să le exerseze. Invitați câte un copil sau doi la voi acasă și organizați activități distractive împreună. De asemenea, vânați toate contextele în care copilul se descurcă și puneți în cuvinte comportamentele care v-au plăcut în situațiile respective.
  • Așteptări realiste: este foarte important să aveți așteptări realiste, răbdare și să încercați să nu schimbați copilul în contextele care nu corespund cu proiecția voastră despre el. În caz contrar, ambele părți vor trece printr-un episod de frustrare.

Așadar, vă recomand să găsiți înțelepciune în interiorul vostru și să conștientizați cât de important este să vă acceptați copilul chiar și atunci când este… timid :).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *