Sunt unul dintre bărbaţii care mereu şi-au dorit să fie tată şi, în special, un tată tânăr. Asta pentru că mă gândeam că o să am mai multă răbdare şi disponibilitate pentru a mă juca şi pentru a face faţă mai uşor situaţiilor dificile în relaţie cu copilul. Deşi, sincer, eu mă văd şi la 50-60 de ani la fel de ludic ca acum în relaţie cu copiii sau nepoţii mei. 🙂
Atât de mult mi-am dorit să devin tată încât acum 3 ani, când s-a întâmplat, m-am lăsat cuprins de un val de euforie încât nu mai vedeam nimic altceva în jurul meu decât copilul, minunea mea neprețuită, boţul meu de aur! Tot ce făcusem până să devin tată dovedea că am să fiu un părinte responsabil pentru că eram un partener responsabil (mă implicam în treburile gospodăreşti, cooperam şi ne ascultam reciproc). După apariţia Flaviei lucrurile au ajuns să scârţie din ce în ce mai tare în relaţie pentru că deveneam un tată responsabil, dar un soţ din ce în ce mai neimplicat (intram în casă şi luam bebeluşul în braţe uitând să îmi sărut soţia sau puneam întrebări numai despre bebeluş şi mai puţin despre cum s-a simţit partenera mea în ziua respectivă). Toate acestea contau enorm pentru soția mea şi nu erau echivalate de faptul că rămâneam eu cu copilul pentru ca ea să aibă timp pentru a-şi satisface anumite nevoi personale (să se îngrijească, să iasă în oraş etc).
Şi da, ştiu! O să îmi spuneţi că de obicei se întâmplă invers… soţia este cea care îşi neglijează soţul. Ei bine la noi s-au inversat rolurile în acest caz.
Este cunoscut faptul că după sarcină mama poate întâmpina dificultăţi în a trece de la acel sentiment de deplinătate de femeie însarcinată la cel de vid de după naştere. Mama poate fi copleşită de reacţiile bebeluşului, obosită sau anxioasă, dovedindu-se astfel extrem de sensibilă şi vulnerabilă.
Din acest motiv este foarte important ca noi, bărbaţii, să fim alături de partenera noastră în aceste momente mai dificile.
Indiferent dacă că v-aţi regăsit sau nu în povestea mea, atenţia pe care noi, bărbaţii, trebuie să o acordăm partenerelor noastre după naştere este la fel de mare. Din acest motiv vă propun câteva strategii pe care le puteţi pune în practică pentru a vă menţine o relaţie bună cu aceasta după apariţia bebeluşului.
1. Fii un bun ascultător! Este important să ne ţinem în frâu dorinţa de a rezolva “problema” dezbătută. Este nevoie de autocontrol din partea noastră pentru că mamele au nevoie să fie ascultate. Au nevoie doar să se ventileze!
2. Identifică principalele limbaje ale iubirii pentru partenera ta. Conform autorului Gary Chapman, cele 5 limbaje ale iubirii sunt următoarele: cuvintele de încurajare, timpul de calitate/timpul acordat, primirea de daruri, comportamentele traduse prin servicii în beneficiul partenerului, atingerile fizice/mângâierile. Oferim iubire în moduri diferite faţă de cele în care ne-ar placea să o primim. Este important să ştim cum să ne manifestăm afecţiunea şi la fel de important este să facem mai des ceea ce contează pentru ea.
3. Spune-i mai des “Te iubesc!”. Trimite-i un sms sau scrie-i un bilețel pe care sa îl pui în buzunarul ei sau în agenda care să conţină simplu: „mă gândesc la tine”, „te iubesc”, „mi-e dor de tine”.
4. Aminteşte-ţi zilele importante! Ţine minte zilele importante şi încearcă să depui efort pentru a pregăti sau organiza ceva drăguţ.
5. Nu te plânge! Nu este plăcut să fii în preajma unui om care se plânge tot timpul. Nimănui nu-i place să audă lamentări chiar dacă nu este despre el. ai bine reformulezi când vrei să spui ceva neplăcut pentru că există moduri prin care poţi să spui lucruri negative fără să te agițişi să te plângi de ceilalţi.
6. Adresează-i complimente frecvent! Oferă complimente deseori fără să aştepţi ceva în schimb şi fără să aibă conotaţii sexuale.
7. Petreceţi weekenduri fără copii. Dacă nu îţi permiţi să pleci undeva, trimiteţi copiii de acasă (la bunici/la prieteni). Dacă bunicii stau departe, sigur aveți prieteni, o familie cu copii. Faceţi un târg: luaţi copiii lor mai întâi la voi, apoi îi trimiteţi pe ai voştri weekendul viitor (schimb pe schimb). 🙂 Ideea e sa fiţi singuri mai mult timp, nu doar o ieşire de câteva ore (film sau cină).
8. Dacă sunt lucruri care te deranjează, încearcă să vezi ce poți să faci tu diferit! Uneori trebuie să ne uităm la comportamentele noastre şi să vedem ce am putea noi face diferit. Poate putem sa răspundem diferit, poate putem aborda situaţia în alt mod sau să folosim un alt ton al vocii. Trebuie să ne gândim ce putem schimba pentru ca abordarea situației să fie alta.
9. Evită să oferi critici! În loc să spui ce nu îţi place, spune ce îţi place.
10. Învaţă să reduci sau chiar să elimini aşteptările! Dacă ai aşteptări prea mari de la partenera ta încearcă să le elimini şi imaginează-ţi cum ar decurge relaţia dintre voi fără aşteptările tale. Este dificil să renunţi la acestea, pentru că avem multe chiar de la noi înşine, de la copiii noștri. Avem aşteptări tot timpul. Uneori pot fi nerealiste şi e bine să ne oprim şi să le evaluăm. Trebuie să vedem dacă aşteptările noastre şi îndeplinirea lor sunt aşa importante cum ni le-am imaginat noi.
Voi ce părere aveţi? Ce aţi putea face diferit în relaţie cu partenera voastră sau ce ar putea să facă diferit partenerul dumneavoastră pentru a menţine o relaţie sănătoasă si plină de pasiune?