,,Tati știe multe, dar mami le știe pe toate?”
,,Mnooo, nu cred! Știu eu mai bine!”
Așa îmi spuneam imediat după ce am devenit tată. Deși nici măcar nu ținusem vreodată un bebeluș în brațe (de frică să nu îl rup), eu știam mult mai bine cum să îmi țin copilul, să îl spăl și să îl liniștesc față de Simona, soția mea. Așa am avut imediat după nașterea Flaviei câteva discuții (pe care le pot număra pe degetele de la mâini și de la picioare) calde, calme și pline de empatie. 🙂
Cred că prin astfel de situații au mai trecut și alte cupluri și tocmai de aceea mi-am propus astăzi să răspund la următoarea întrebare: Ce putem face atunci când nu există o concordanță între metodele părinților de creștere și educare a copiilor?
Un cuplu este format din două persoane cu biografii diferite, personalități și modalități diferite de a vedea lumea. Din păcate, compatibilitatea ideală de… 100% în ceea ce privește valorile dezvoltării unei familii sau creșterii şi educării copiilor există doar în puține cupluri. De cele mai multe ori nu avem nicio idee despre ce înseamnă să fii părinte până nu devenim, iar una dintre provocările care apar în momentul în care devenim părinți este că ne dăm seama că partenerul/partenera, alături de care totul părea să fie numai lapte şi miere, are păreri diferite despre educarea copilului.
Ușor, ușor, începe să se instaleze o distanțare emoțională, apar neînțelegeri, singurătate în doi, dar și multă frustrare. Toate aceste provocări pot fi greu de gestionat dacă nu sunt văzute ca oportunități de învățare pentru cuplu, pe care să le tratăm cu empatie și calm față de partener/ă.
Este important să înțelegem și să ne vedem jumătatea ca pe un coechipier, ca pe un ajutor, nu ca pe un inamic care vrea să facă totul pe dos. În situațiile dificile, precum cele în care există o dispută cu privire la educația celor mici, vă propun să aveți în minte următoarele două ipoteze:
- Amândoi vă iubiți copiii extrem de mult și nu vă doriți să le faceți rău;
- Dacă ați ales să fiți împreună înseamnă că aveți încredere unul în celălalt, că îl considerați capabil să se dezvolte pentru binele lui și al vostru ca familie.
Pentru a se construi o relație pozitivă și de încredere la nivelul familiei este recomandat ca ambii părinți să fie consecvenți, predictibili și în consens în ceea ce privește deciziile și strategiile aplicate la nivelul întregii familii. Sună bine toate aceste aspecte, dar știu că mulți dintre noi întâmpinăm dificultăți în a le pune în practică. Din acest motiv încerc să mă structurez mai mult și să vă ofer câteva recomandări mai concrete și practice:
- Evitați să corectați și să aveți discuții interminabile despre cum se fac diverse lucruri în fața copiilor sau altor persoane. Nimeni nu deține adevărul absolut, indiferent ce ai citit într-o anumită carte sau ce făcea mama ta în situații asemănătoare.
- Evitați să luați decizii importante când sunteți furioși. Mai bine amânați totul dacă există neînțelegeri. Cu siguranță există aspecte comune și este inteligent să ne concentrăm pe ceea ce ne unește și mai puțin pe ceea ce ne distanțează.
- Încearcă să ai așteptări realiste și acceptă că nimeni nu este perfect, mai ales atunci când ne referim la educație. Ce este important este să faci fiecare lucru în cel mai bun mod posibil chiar dacă nu este perfect, dar este cea mai bună manieră a ta. Încearcă mereu să faci din ce în ce mai bine acel lucru.
- Toți avem limite. Este foarte util să ne cunoaștem propriile limite, dar și pe ale partenerului pentru a ne fi mai ușor să ne ajutăm – de exemplu, să știm când să intervenim sau când să ne oprim.
- Stabiliți reguli clare în relație cu partenerul. Fiți specifici și stabiliți clar acțiunile pe care nu le puteți tolera în relație cu partenerul vostru.
- Evitați să vedeți copilul drept cauza problemelor voastre idealizând viața dinainte de apariția acestuia, exagerând dificultățile din prezent în loc să vă bucurați de aspectele plăcute și oportunitățile emoționale din această nouă etapă.
- Ajutați-vă copilul să înțeleagă că mami și tati fac lucrurile în moduri diferite și punctați aspectele lor pozitive. Copilul este prioritar și este important să îl sprijinim să crească cu cea mai bună versiune a părinților lui.
- Evitați etichetările de genul „Polițistul bun și polițistul rău”. Este de dorit ca cel mic să vă vadă ca pe o echipă, nu ca posibilități individuale de a realiza ceva. Astfel, acest aspect ar fi pentru el un câștig pe termen scurt și în timp va deveni o problemă greu de corectat pentru toți membrii familiei.
Cu ce vreau să rămâneți din acest articol? Este important ca noi, părinții, să înțelegem că nu este vorba despre „a avea dreptate” sau despre „cel care știe cel mai mult” și nici despre a evidenția „răul celuilalt”, ci de a pune pe primul loc iubirea pentru copil dincolo de experiențele noastre de viață. Oferindu-le acest model, copiii pot învăța să negocieze și să îi respecte pe cei din jurul lor.