Cât de mult s-au schimbat relațiile dintre tați și copiii lor, nu-i așa? În ultimii ani, figura paternă a început să dezvolte o importanță din ce în ce mai mare și pe bună dreptate! Dacă în trecut eram obișnuiți cu tați mai degrabă distanți, în prezent a început să crească numărul celor implicați în activitățile familiei.
Suntem tot mai des martorii tatălui activ și dedicat familiei sale. Ce lucru fain!
Când Simo era însărcinată cu Flavia, mereu îmi spuneam că dacă ea a purtat-o nouă luni, este datoria mea ca după ce se naşte să o țin/port cât mai mult timp în brațe.
Astăzi, din fericire, din ce în ce mai mulţi tați încep să fie tot mai implicați în viața copiilor lor încă de la naștere. Au posibilitatea să meargă cu mamele la cursuri de puericultură, pot fi prezenți în sala de naștere și chiar au posibilitatea să taie cordonul ombilical.
În alte țări, precum Spania, sunt spitale care oferă posibilitatea părinților, al căror copil se naște prin cezariană programată, să realizeze contactul piele pe piele cu tații atunci când mamele sunt în dificultate de a face acest lucru. Sunt multe situații în care mamele nu pot să își țină bebelușii în brațe imediat după naștere. Faptul că părinții pot face acest lucru vine la pachet cu multe beneficii imediate, dar și pe termen lung. Ei vor reuși să se simtă mai calmi și mai relaxați, iar pe copil îl ajută să își regleze temperatura și respirația, reduce apariția infecțiilor, ajută la creșterea somnului adânc, crește în greutate reducând apariția plânsului și astfel se adaptează mai ușor la viața extrauterină.
Chiar dacă tații nu pot înlocui mama în ceea ce privește, de exemplu, alăptarea, prin simplul contact piele pe piele cu bebelușul, tatăl îi transmite acestuia căldură, protecție şi se creează legătura afectivă.
Cum se poate realiza contactul piele – piele? Recomandat este ca bebelușul doar în scutec să fie așezat pe toracele gol al tatălui într-o poziție relativ verticală, iar spatele copilului să fie acoperit cu o pătură sau un prosop. Odată așezat, bebelușul este lăsat să se adapteze la noua situație.
Aşa cum am spus mai sus, această conexiune de moment se transformă într-o relaţie puternică care poate dura toată viaţa.
Din păcate, la noi în ţară sunt puţine maternităţi care oferă realizarea contactului piele – piele dintre mamă şi bebeluş, cât despre contactul dintre tată și bebe – acesta este un vis destul de îndepărtat pentru România.
Eu am fost foarte bucuros că am avut un port-bebe care mi-a oferit posibilitatea să o ţin pe Flavia aproape de mine la fiecare plimbare! Asta pentru că după ce mi-am exprimat dorința să experimentez contactul piele-piele cu Flavia, soția mea a zis că pieptul meu e mult prea păros pentru a atinge pielea fină de bebeluș.