,,NU GĂDINIȚĂ, cheșă grupa mareee !!!” Știți cum se spune, nu? ,,Lucrurile frumoase durează puțin!” Așa am pățit și noi cu integrarea Flaviei la creșă. Primul an de colectivitate a fost plin de răceli, muci, temperatură – adică mult stat pe acasă; adunând zilele, ne-am dat seama că doar două luni a mers. Abia în al doilea an, după o perioadă scurtă de reacomodare, lucrurile s-au așezat și Flavia a început chiar să ceară să meargă la creșă. Și uite așa, anul acesta fain parcă s-a încheiat mult mai repede față de primul, iar acum ne aflăm în fața altei provocări… GRĂDINIȚA!
Din iulie, de când Flavia nu mai merge la creșă, am început pregătirea pentru grădiniță. Bineînțeles că ne-am lovit de un mare și repetat “NU GĂDINIȚĂ, cheșă grupa mareee!” 😅
Total de înțeles teama și refuzul ei de a schimba un mediu care devenise deja securizant și plăcut (creșa) cu un mediu necunoscut și cu alte persoane (grădinița). Dar ce să facem? Grădinița este o etapă importantă în dezvoltarea copilului peste care nu prea avem cum și, sincer, nici de ce să sărim. Sigur, nu există o rețetă clară care să ușureze munca tuturor părinților ai căror copii încep grădința, dar pot să vă împărtășesc ce încercăm noi.
Ce am făcut până acum?
- Am evitat să insistăm și să forțăm copilul că ,,trebuie” să meargă la grădiniță;
- Am început să vorbim mai mult despre grădiniță și despre ce urmează să se petreacă acolo (încercând să evidențiez beneficiile: va cunoaște copii noi, va avea mai multe jucării decât la creșă și mai mult timp de joacă, va dansa şi va cânta);
- Am început familiarizarea cu noul mediu. În plimbările noastre pe afară mergem des la grădiniță așa că a cunoscut locul de joacă din curte unde se află o căsuță drăguță din lemn;
- Am stabilit un semn al nostru de despărțire pentru fiecare dimineață: o îmbrăţişare puternică cu toţi trei numită de noi ”îmbrăţişarea sandvici”;
- Am cumpărat un ghiozdănel pentru grădi cu personajele ei preferate – Elsa şi Ana. Pentru pijamale am primit un săculeț personalizat cu Minnie, pe care este trecut și numele ei;
Ce urmează să facem?
- Să stabilim o jucărie pe care Flavia să o ia cu ea la grădiniţă, care să îi ofere siguranţă şi să îi mai aline dorul de noi în timpul zilei;
- Să mergem toți trei în fiecare zi spre grădiniţă şi să încercăm ca unul dintre noi (deși ne dorim ca măcar la început să reușim să ajungem amândoi) să o ia la ora stabilită;
- Să îi normalizăm emoţiile pe care le va simţi în primele zile de grădiniţă.
Pe noi ne-au ajutat aceste trucuri, în sensul că în mai puțin de două luni Flavia a acceptat ideea că va merge la grădi şi chiar a început să le împărtășească celorlalţi această noutate din viața ei.
Voi cum procedaţi? Cum vă pregătiţi copiii pentru grădiniţă?