Gelozia față de unul dintre părinți – cum o putem gestiona?

  „Nu tu! Euuuu!”

Săptămâna trecută am auzit aceste cuvinte (din nou, dar cu alt sens de această dată), în timp ce Flavia își făcea loc forțat între mine și soția mea într-unul dintre momentele în care ne îmbrățișam.

Sună ciudat? Aaa, nu știți cum este? Înseamnă că nu vi s-a întâmplat încă! Cu siguranță nu e un sentiment tocmai plăcut pentru niciunul dintre noi.

Reacțiile copiilor sunt deseori surprinzătoare în multe privințe, iar una din cele asupra cărora putem contempla se referă la cum pot gestiona părinții gelozia copilului asupra unuia dintre ei.  Aceasta apare frecvent când părinții se îmbrățișează, se pupă, manifestându-se de cele mai multe ori prin îmbufnări, țipete, plânsete sau tot felul de comportamente menite să oprească gesturile de afecțiune în cuplu.

Și nu, nu este nimic interzis dacă la asta vă gândiți. Atât timp cât gesturile dintre voi nu depășesc limitele bunului simț și granița dintre ce este permis și ce nu este permis în fața celor mici, este chiar recomandat să vă manifestați iubirea. Iar dacă mă întrebați de ce, răspunsul este simplu. Copilul tău, adultul de mâine, va învăța să își manifeste sentimentele de dragoste acum și în viitor doar dacă îi arătăm că nu este nimic greșit în asta.

Când sunt mici, copiii, și mai ales cei care nu au frați, simt în mod natural și inevitabil o dragoste aparte pentru unul dintre părinții lor (deseori cel de sex opus). Ce este și mai interesant este că această gelozie infantilă îi poate ajuta să se maturizeze cu prețul unor momente de frustrare pentru adultul din tine.  

Așa cum vă spuneam, la vârste mici, băieții își iubesc atât de mult mamele încât le vor doar pentru ei. La fel se întâmplă și la fete în raport cu tații lor. Totul se traduce în conceptul pe care Freud l-a denumit Complexul lui Oedip. Acesta apare între trei și șase ani și este o etapă normală de dezvoltare în care cei mici se simt atrași de unul dintre părinți și încep să experimenteze respingerea inconștientă față de celălalt. Nu vă îngrijorați! În timp, acest complex începe ușor să scadă.

Dacă cel/cea mică manifestă această gelozie, are tot dreptul să o facă și să o exprime. Cu această atitudine, încearcă să controleze cuplul. Din acest motiv, este important ca părinții să îi respecte sentimentele, dar să nu își lase relația influențată de aceste stări.

Copiii au nevoie să își stabilescă locul în familie, iar pentru asta părinții nu ar trebui să își schimbe comportamentul, nici față de el și nici față de partener. Vor deveni treptat conștienți că cei doi formează un cuplu și că nu pot interveni în relația acestora.

Și totuși, cum ne putem ajuta copilul atunci când devine gelos pe partenerul nostru?

• tratați această etapă drept una normală și temporară în dezvoltarea sa;
• este de preferat să nu intrați în jocul copiilor pentru că puteți crea confuzie, în loc să îi ajutați;
• fără tachinări –  pentru copii poate fi o problemă foarte serioasă, chiar dacă adulții consideră că este „distractiv”;
• înțelegeți și acceptați sentimentele copilului. Atunci când se supără, aceștia respectați-l, însă fără să îi acordați prea multă atenție. Cu alte cuvinte, ascultați-l, dar nu vă agitați să oferiți prea multe explicații;
• nu încetați să arătați afecțiune în cuplul din fața copilului. Datorită acestui fapt, copilul este ajutat să depășească stadiul de gelozie într-un mod sănătos.

Așadar, nu vă speriați și nu vă simțiți amenințați de gelozia celor mici. Continuați să vă iubiți și nu vă ascundeți sentimentele de fericire. Doar așa cei mici vor învăța că o relație între doi adulți trebuie să aibă un fundament solid de înțelegere și energie pozitivă.

Acum, spuneți-mi sincer, voi cum reușiți să gestionați astfel de momente?