Așa cum spuneam și într-o postare anterioară, suntem părinți și nu suntem perfecți! Ceea ce este adevărat pentru că a fi părinte este o meserie care se învață doar în momentul în care… devii părinte :-). Din acest motiv mi-am propus pentru astăzi să revin cu un articol pe această temă pentru că hai, să recunoaștem că toți greșim!
Știm că disciplina ajută copiii să se comporte adecvat pentru vârsta și nivelul lor de dezvoltare. Fără îndoială, aceasta este o sarcină dificilă pentru părinți și din acest motiv, uneori greșesc. Este important pentru noi să ne autoevaluăm și să gândim că facem greșeli tocmai pentru că le impunem copiilor noștri așa-numita disciplină. Pornind de la această idee, am facut o listă cu top 10 greșeli pe care le pot face părinții în educarea copiilor.
- Incongruența dintre a spune și a face sau „lasă-l că el spune și nu îmi face nimic”. Una dintre cele mai întâlnite greșeli este cea de a amenința copilul cu ceva ce nu poți pune în practică sau de a promite lucruri care rămân doar spuse. Această atitudine arată o mare slăbiciune în ceea ce privește autoritatea. Dacă îi spunem copilului că un anumit comportament nu este admisibil și că realizarea lui va fi urmată de o consecință este foarte important să puneți în practică această consecință (care, apropo, trebuie să aibă limite!)
- Să îl faci să îi fie frică de tine sau „trebuie să îmi știe de frică”. Frica nu este o bună modalitate pentru a învăța un copil ce este bine și ce nu. Amenințarea acestuia cu ființe fantastice sau situații care îi pot determina apariția frecventă a stărilor de frică și nu îl învață, de fapt, cum să se comporte. Probabil că în clipa aceea se va comporta adecvat dar pe viitor, într–o situație asemănătoare, va face la fel.
- Pedepse exagerate sau „Dacă mai întârzii nu te mai primesc în casă”. Este o pedeapsă imposibil de pus în practică, dar la care părinții adolescenților apelează frecvent și inconștient. În momente de furie, avem tendința să dăm penalizări exagerate în concordanță cu intensitatea emoțiilor noastre.
- Lipsa argumentelor sau “pentru că așa spun eu”. Penalizarea copilului pur și simplu prin a lua sau a interzice ceva este o altă opțiune nesănătoasă. Este important ca atunci când folosim o penalizare (de exemplu, îi oprim accesul de la ceva) să fie însoțită de o explicație, un argument care să îl facă să înțeleagă că ceea ce face nu este în regulă.
- Țipați la el/ea. Țipatul nu funcționează. În momentul în care țipi copilul deja uită ceea ce îi spui, deși pentru moment acest gest întrerupe comportamentul său nepotrivit, fie de teamă, fie că se blochează din cauza strigătului și nicidecum pentru că ar înțelege mesajul.
- Autoritatea împărțită sau „de fată te ocupi tu și de baiat mă ocup eu”. Se întâmplă frecvent ca părinții, inconștient, să își știrbească autoritatea unul altuia în fața copilului. Acest dezacord îi transmite copilului o confuzie între ceea ce trebuie și ceea ce nu trebuie să facă. Lipsa unui limbaj comun poate deveni o dificultate în disciplinarea acestuia și îl poate încurca.
- Centrarea excesivă pe negativ sau „Mereu faci același lucru”. Utilizarea excesivă a cuvântului „nu” poate avea efectul contrar. Tocmai pentru că îi spunem de foarte multe ori să nu facă diverse lucruri, nu mai reacționează atunci când vorbim serios. Acest termen poate fi folosit dar cu măsură, fiind mai important să îi argumentăm și să îi amintim copilului de ce nu trebuie să facă respectivul lucru.
- Nu îți cunoști copilul sau „cu sora ta a mers perfect această metodă”. Disciplinarea este diferită pentru fiecare copil. Ce funcționează cu un anumit copil nu funcționează cu altul. Este important să cunoști limitele dar și punctele forte ale copilului tău și, în funcție de acestea, să îți pregătești strategia de disciplinare.
- Convingerea greșită despre libertate. Educația cu libertate nu trebuie tradusă cu una foarte permisivă prin care să îl lași să facă tot ce își dorește când și cum vrea fără să îi tai din libertate.
- Un grad prea mare de libertate în ceea ce privește noua tehnologie. Excesul față de noile tehnologii în lipsa limitelor care să ghideze accesul către acestea poate crea probleme nu doar copiilor ci și tuturor membrilor din familie și poate fi perceput ca o lipsă de disciplină.
Este important să ne identificăm greșelile și să încercăm să le facem din ce în ce mai puțin. Acest lucru ne va ajuta atât în evoluția personală, cât și pentru a construi o relație de încredere cu copilul nostru și pentru a-i transmite valori sănătoase după care să își ghideze viața.