Atunci când nu vrem să ne implicăm în diverse activități găsim foarte ușor diverse scuze. Oricare ar fi acelea, căutăm să spunem că sunt motivele pentru care nu suntem capabili să facem anumite lucruri. Cea mai des întâlnită scuză în rândul părinților în ceea ce privește implicarea sau lipsa lor de implicare în relație cu copiii este lipsa timpului („nu am când”).
Chiar și așa, dincolo de aceste scuze, sesizez în ultima vreme o dorință din ce în ce mai mare de a fi mai buni ca părinți, de a ne dezvolta abilitățile parentale de educare și îngrijire a copiilor.
Pentru mine, atât ca părinte cât și în calitate de specialist, când interacționez cu alți tați nu este important dacă sunt căsătoriți și au o căsnicie fericită, dacă sunt tați singuri, divorțați sau dacă locuiesc departe de copilul lor. Indiferent de aceste lucruri, pentru mine, cel mai important lucru în interacțiunea cu ei este… că sunt tați!
Pentru a fi un bun tată recomand respectarea următoarelor principii care pot fi aplicate indiferent dacă ești tată de bebeluș sau adolescent:
1. Fii prezent!
Mă refer la prezența ta fizică și mentală. Nu poți să fii un tată bun dacă nu ești acolo, implicat în mod real. Acum, dacă îți vezi copilul din când în când, trebuie să faci ca timpul pe care îl petreci să conteze pentru el, să ai timp de calitate, să te dedici total în perioada aceea scurtă de care vă bucurați împreună. Desigur, recomand să faci tot ce îți stă în putință să îl vezi mai des pentru că prezența ta, ca tată, este valoroasă!
E clar că nu fiecare secundă este de calitate, dar ideea este să ne străduim să ne implicăm activ, să lăsăm telefonul deoparte sau alți distractori și să realizăm contexte în care să fim implicați total în activitățile desfășurate cu cel mic și să fim conștienți de ceea ce facem. Copiii simt dacă nu suntem prezenți total.
Timpul trece foarte repede și este important să fim implicați și conștienți, să trăim și să ne bucurăm de prezent.
2. Manifestă-ți afecțiunea!
Multor bărbați le este dificil să ofere gesturi de afecțiune pentru că se simt slabi și vulnerabili și, în general, nu este un comportament firesc și natural. Ce trebuie făcut este să exersăm cât mai mult pentru a se transforma într-un comportament natural.
Chiar dacă nu suportăm ușor atingerile fizice, precum gâdilatul, chiar dacă nu simțim nevoia să oferim gesturi de afecțiune, trebuie să o facem pentru că sunt importante pentru copil. Și da, trebuie să depășim aceste bariere. Este incredibil cum uneori, în ciuda a ceea ce simt (că nu am chef să vorbesc, că vreau să stau singur), fac forțat câteva comportamente pline de afecțiune (de exemplu, îmbrățișez) și mi se schimbă starea de spirit. De obicei nu fac ceva super complicat.
De exemplu, în momentul în care vin acasă, o îmbrățișez pe Flavia cu putere, când vorbesc cu ea o mângâi ușor pe spate sau pe mână, sau o pup și ce am observat este că de cele mai multe ori, după maxim un minut, ea începe să facă aceleași lucruri cu mine (mă pupă și îmi oferă afecțiune). Așadar, e un comportament dinamic, ca un bumerang. Sfatul meu este să oferim copiilor cât mai multe gesturi de afecțiune: pupici, îmbrățișări etc. Gesturile de afecțiune sunt normale!
3. Fii empatic
Aceasta este cheia pentru a fi conectat cu copilul tău indiferent de vârstă, de la bebelușie la adolescență. Empatia reprezintă înțelegerea punctului de vedere al celuilalt, perspectiva lui și a modului în care el reacționează. Nu este deloc ușor pentru că uneori nu ne iese nici în relația cu colegii de muncă sau cu prietenii noștri și cu atât mai puțin cu copiii.
Nu îți răsfeți copilul sau îl cocoloșești dacă îi oferi un răspuns empatic precum: „văd că ești supărat. Este dureros să cazi de pe bicicletă și să te lovești la genunchi. Pot să fac ceva pentru tine? Pot să îți aduc niște gheață să pui acolo?”
La capitolul empatie, vorbești despre celălalt și despre cât de dificil îi este. Obiectivul nostru este ca cel mic să vadă că îl înțelegem, că suntem lângă el. Dacă exersăm empatia în mai multe contexte, vom fi mult mai apropiați și mai conectați la copilul nostru pentru că și el va fi mai confortabil cu noi, ne va căuta să ne povestească lucruri și să ne ceară părerea, va dori să stea în preajma noastră și astfel vom crea o relație apropiată.
Asta înseamnă să fii un tată bun.
Desigur „cea mai bună versiune a ta ca tată” este un titlu pe care doar copilul tău ți-l poate oferi și cel mai probabil trebuie să depui mult efort pentru a-l obține. Aceste trei lucruri – prezența, afecțiunea și empatia – sunt de bază pentru acest titlu și în definitiv cred că sunt cele trei așteptări pe care noi le avem de la cei apropiați nouă – prieteni și parteneri de viață – fiind cumva esențiale pentru a stabili relații sănătoase, în care să ne simțim confortabil.