La unul dintre evenimentele la care am participat, am cunoscut-o pe Adriana Mitu despre care nu știam foarte multe lucruri, dar cu siguranță aflasem că este unul dintre cei mai buni terapeuți specializați pe terapia prin joacă.
În cadrul acelui eveniment, Flavia a primit de la Adriana cartea „Alexia și nu-poții ei” – carte de care este foarte atașată în prezent și la care facem referire atunci când ea spune „nu pot” în realizarea diferitelor sarcini. Este foarte amuzant pentru că de cele mai multe ori această discuție despre „nu poții Flaviei” îi schimbă complet starea (trece de la furie sau frustrare la o atitudine pozitivă).
Cum se întâmplă acest lucru?
Simplu! Atunci când ea „nu poate să facă ceva-orice”, o creatură îi apare după ureche. Și ea crește și tot crește… pe măsura nu poți-lor ei. 😅 Așa că noi ajungem să ne distrăm pe seama mărimii, a culorii sau a numărului de creaturi „nu poți” care apar pentru fiecare situație de acest tip.
Astfel, „Alexia și nu poții ei” ne învață cum reușește ea (Alexia, care poate fi și Flavia mea și Andrei al tău) să scape de aceste creaturi colorate care pot crește de la dimensiunea unui bob de piper până la dimensiuneeaaa uuuneii caseee! Wow!!!
Vă recomand cu mare căldură această carte care ar putea să vă bucure serile petrecute cu cei mici și să vă ajute să le dezvoltați abilitățile emoționale și sociale.
Și da, nu vreau să vă aud că nu puteți! A, nu puteți? Parcă vă văd „nu-potul” după ureche. 😅
