Elementul cheie al unei dezvoltări echilibrate a copiilor este implicarea majoră a părinților în modul în care aceștia se dezvoltă emoțional și social. Vârsta preșcolară reprezintă etapa de dezvoltare în care noi, tații, ne putem implica activ în a-i învăța pe copii cum să relaționeze cu cei din jur, din punctul de vedere al nevoilor lor și ale celorlalți, cum să rezolve diverse situații sociale cotidiene, cum să trăiască și să exprime diverse emoții precum frica, teama și furia fără să îi rănească pe cei din jur sau să se afecteze pe ei înșiși.
Nevoile de bază ale copiilor reprezintă obiectivele mai mici pe care noi, ca tați, dacă reușim să le îndeplinim în totalitate, ajungem să îndeplinim obiectivul central al dezvoltării copiilor din etapa preșcolară.
Una dintre acestea este cea referitoare la atenția, aprecierea și validarea copilului. Este o nevoie fundamental umană, care poate fi îndeplinită doar în măsura în care noi, părinții, avem momente de interacțiune unu – la – unu, ne interesăm despre ce face copilul și dacă suntem disponibili atunci când cei mici ne solicită atenția. Este important să oferim atenție celor mici pentru comportamentele adecvate (atunci când ne solicită ceva în mod firesc, adecvat, când se implică spontan în realizarea diverselor sarcini) și cât mai puțină atenție pe comportamentele indezirabile (adică să evităm să mai criticăm sau să certăm).
Dacă cei mici ajung să ceară atenția noastră prin comportamente negative ne semnalează că nu primesc suficientă atenție sau ea este oferită rar și imprevizibil.
Când vine vorba de apreciare și validare, trebuie să avem în vedere că vorbim despre două aspecte aparte de care trebuie să ținem cont în mod special; acestea se învață preponderent din reacțiile pe care le avem atunci când ei nu ne îndeplinesc așteptările sau au o performață mai slabă. În astfel de momente, avem tendința să penalizăm copilul și astfel el/ea învață că este apreciat și validat doar atunci când se comportă așa cum vrem noi. În această manieră, copilul simte că este iubit condiționat.
Ce putem face noi, tații, pentru satisfacerea acestei nevoi?
- Să oferim frecvent momente de atenție (zâmbim, le spunem câteva cuvinte).
- Să desfășurăm zilnic activități distractive cu copilul (întrecere cu mașini, jocuri de masă, jocuri cu scenarii în funcție de preferințele copilului).
- Să consultăm copiii în alegerea activităților pe care vrem să le realizăm în timpul liber (de exemplu, weekend, vacanțe). Nu este musai să luăm aceste decizii imediat, dar este important să simtă că sunt parte a deciziilor.
- Să realizăm un grafic pe care să îl putem avea la vedere cu programarea timpului pe care îl petrecem împreună. Acesta îl va ajuta pe copil să aibă o perspectivă de ansamblu asupra timpului petrecut cu părinții dar ne va ajuta și pe noi să nu sărim peste astfel de momente.
Pentru că acest subiect este important pentru o dezvoltare echilibrată și sănătoasă a copiilor voi aborda pe rând fiecare nevoie în articolele următoare. Așa că rămâneți aproape de Tatăl activ!