Dacă acum ceva timp vă scriam despre cum încercam să o acomodăm pe Flavia cu ideea că va schimba creșa cu grădinița, iată că acum scriu deja despre prima ei serbare! Da, prima serbare și prima expunere cu public!
Și-a primit poezia pe care nu prea a vrut să o repete cu noi pentru că de fiecare dată ne spunea „Nuuuu atasă poesie! Spun poesia la găăădiii!”. Și uite așa, ca niște părinți responsabili, am lăsat poezia în grija doamnelor educatoare (asta și pentru că era ceva care îmi spunea că Flavia va învăța poezia fără prea mult stres).
După peripețiile cu rochia pentru serbare, pentru că nu găseam una drăguță (Flavia a avut rolul de Zâna Iarnă, dar când a văzut rochița a spus că este mireasă!!?! Mno, nu știu de ce, dar remarca ei m-a activat destul de tare și am început repede să o corectez: “mai ai tati până să fii mireasă! Acum ești Zâna Iarnă!”), au urmat peripețiile în căutările nesfârșite de pantofi albi. Știți ce greu se găsesc pantofi albi de fetițe măsura 26!? Nici în mall, nici în hipermarketuri! Până la urmă am găsit într-un celebru complex de haine. :))
Mă rog, după toate aceste căutări, a venit și ziua serbării! Am mers toți trei foarte relaxați și nerăbdători să vedem cum va fi. Era prima noastră ocazie de a-i cunoaște pe toți colegii Flaviei. Așa din povestirile ei știam de Antonia, Teodora, Ioana și Sofia.
Ce mi-a atras atenția și ce mi-a plăcut foarte mult a fost faptul că și Flavia și noi am fost foarte relaxați. Serbarea a avut loc în sala de festivități a grădiniței și m-am bucurat să văd că este relaxată când spune poezia pe scenă la microfon. Ea a cântat și a dansat așa cum a vrut și cum a putut mai bine. A fost fericită și noi am fost tare mândri de ea. Nu ne-a interesat că nu a stat dreaptă sau că poezia putea fi spusă mai tare și mai clar. Scopul nostru a fost să ne simțim bine, să ne distrăm!
Cred că până la urmă scopul serbării este să ne binedispună, nu să creeze stres și competiție între părinți și copii. Menționez acest aspect pentru că recent am auzit de la un prieten care a mers la serbare la fiul lui cum părinții își apostrofau copiii pentru că nu au stat drepți, nu au spus poezia tare, aaaa și cel mai important, nu s-au uitat spre telefon când le făceau poze în timp ce ei prestau pe scenă!
Atâtea nemulțumiri care sigur îi fac pe cei mici să se simtă „mândri și fericiți” că au fost protagoniștii serbării!
Unii părinți înțeleg greșit scopul unei serbări. După părerea mea, aceasta are rolul de a sărbători un eveniment, nu de a ne expune copiii ca niște trofee, de a îi compara între ei și de a ne da grozavi. Nu e un casting și nici un concurs, este doar o serbare.
Copiii nu sunt extensia noastră, nu suntem aceeași persoană, copiii au gânduri, emoții și reacții diferite de ale noastre și de ceea ce suntem noi!
M-am bucurat că am stat departe de scenă, aproape de ieșirea din sală, acolo de unde ea ne putea vedea pe amândoi – doi părinți care îi făceau semne că este grozavă, că se descurcă minunat. O încurajam să se bucure de moment pentru că tocmai asta făceam și noi!
A, a venit și moșul! Bucurie mare! Copiii fericiți, cadouri simbolice, la fel pentru toți! Exact cum este de dorit, altfel se pierde magia Crăciunului.
Apropo, noi am optat pentru o grădiniță de stat, pentru că sunt de părere că nu tipul grădiniței contează atât de mult, cât contează omul de la catedră. Se pare că Flavia a fost norocoasă și are două doamne educatoare dedicate și foarte bine pregătite.
Și să nu mai zăbovim. Iată cum a fost la serbarea Flaviei și cum au intrat piticii de la grădi în atmosfera sărbătorilor de iarnă: