Se spune că acei copii care ajung să învețe să își controleze impulsurile au toate șansele să devină adulți de succes, asta ca să folosesc și eu o etichetă de impact pentru noi. 😀
După o perioadă destul de lungă de stat acasă cu Flavia, povesteam într-o postare de săptămâna trecută despre cum ne simțim noi atunci când copilul își dorește diverse lucruri în momente în care chiar ne este greu să i le oferim. Spuneam atunci că celor mici le este dificil să aștepte și pentru că neurologic ei încă nu sunt pregătiți. Copiii de 2-4 ani nu au încă foarte bine dezvoltate abilitățile prerechizite (gândirea și planificarea) pentru a demonstra capacitatea de a aștepta sau de a amâna recompensa.
Știu că este foarte solicitant și obositor când copilul insistă și este nerăbdator. Însă, pentru el recompensa pe care și-o dorește este foarte importantă chiar în acel moment și nu poate amâna primirea ei: “De ce să aștept? O vreau acum”.
Recomandat este să folosiți aceste situații drept oportunități de a-l învăța pe cel mic o abilitate care îi va fi de folos toată viața – răbdarea sau capacitatea de a aștepta.
Când sunteți într-o situație de criză puteți să îi distrageți atenția pentru moment. Acest lucru funcționează foarte bine pentru copiii mai mici, în jurul vârstei de 2-3 ani. Apoi, este important să îi explicăm de ce trebuie să aștepte și cât timp are de așteptat. Pentru a fi corecți și pentru a evita rugămințile sau comentariie “dar cât mai am?”, „mai durează mult?” sau „gata, puțin” vă recomand să folosiți ceasul cu alarmă ori cronometru sau, cel mai la îndemână, telefonul cu alarmă. Ultimul aspect de care trebuie să țineți cont în situațiile de criză este să ascundeți obiectul mult dorit până în momentul în care îl poate primi. Astfel, copilului îi este mult mai ușor să se liniștească dacă nu mai vede recompensa.
Dar acestea au fost câteva sugestii pentru situațiile de criză. Asta nu înseamnă că dezvoltăm capacitatea de a aștepta. Pentru ca cel mic într-adevăr să își dezvolte abilitatea de a amâna primirea recompensei este foarte important să exersați atunci când sunteți relaxați și sunteți dispuși să aveți reacții adecvate pentru a-l învăța să aștepte.
De asemenea este important să vorbiți cu cel mic și să amintiți diversele situații în care el a demonstrat că poate aștepta, să puneți accent pe faptul că știți că a depus un efort mare și că i-a fost dificil. În final, nu uitați să menționați că a reușit și asta vă face să fiți mândru de el.
Tot în ajutorul dezvoltării acestei capacități este bine să încercați să îi livrați celui mic ideea de a pune în practică diverse comportamente care să îi facă așteptarea mai ușoară. Puteți să folosiți activități precum cântatul, să construiască povești, să se gândească la ceva amuzant.
Ne întoarcem la importanța exersării. Nu este suficient să discutăm o singură dată cu copilul și apoi să exersăm tot o singură dată cele discutate. Copilul are nevoie de repetare pentru a-și îmbunătăți abilitățile. Menționez acest aspect pentru că este foarte important să vă setați așteptări realiste față de cei mici.
Așadar, mult succes la dezvoltarea și consolidarea… răbdării tuturor! 😊 Pentru că da, și pentru voi, la fel cum este și pentru cei mici, acest proces reprezintă un exercițiu de așteptare.