Știți momentul acela în care piticul vostru își dorește ,,la copii în parc”, dar tu îi spui ,,nu” pentru că este interzis să ieși din casă? 😅 Dar cunoașteți momentele acelea când vă grăbiți să plecați la serviciu, iar odrasla voastră nici măcar nu s-a ridicat din pat să se pregătească pentru școală? Sau vă sunt cunoscute plânsetele și insistențele copilului vostru în magazin pentru a obține jucăria sau dulcele dorit?
Știu că sunt adevărate contexte care vă provoacă furie, frustrare, neputință sau rușine. Este firesc. Sigur, o să mă întrebați ce putem face pentru a gestiona mai bine aceste situații. Așa că m-am pregătit să vă răspund în acest articol.
Vârsta preșcolară este dominată de principiul plăcerii, asta și pentru că este perioada în care copilul primește de foarte multe ori ceea ce își dorește. Crescând, el se lovește de realitatea „cruntă” în care nu i se oferă chiar totul și este nevoit să învețe să amâne și să aștepte.
De cele mai multe ori, tantrumurile apar mai ales atunci când părinții nu pot să gestioneze aceste comportamente (când vă grăbiți, când sunteți la cumpărături sau pe stradă). Ele apar frecvent în jurul vârstei de 2-3 ani. În această perioadă copilul începe să devină autonom și vrea să își revendice „independența”. Bine, bine. O să îmi spuneți „dar eu cum gestionez tantrumurile până la urmă?”
În primul rând, încercați să nu băgați prea mult în seamă privirile sau ce ar putea să spună ceilalți. De exemplu, „ce o să spună doamna învățătoare pentru că mereu întârziem sau ceilalți din magazine care probabil cred că sunt un părinte rău pentru că nu cumpăr acum ce vrea copilul”. Faceți abstacție de aceste lucruri; important este că aveți un obiectiv și anume acela de a gestiona corect aceste situații.
În al doilea rând, rămâneți calmi și fermi! Dacă îi arătați copilului că vă scoate din minți un anumit context, nu o să faceți altceva decât să intensificați criza. Încercați să vă detașați emoțional și să exprimați un „nu” clar.
De asemenea, încercați să îi canalizați atenția spre ceva specific vârstei lui. Fiți atenți să nu transformați acest lucru într-o recompensă pe care copilul să o acceseze atunci când are tantrumuri. Este util să îi distrageți atenția spre un obiect sau un lucru mai potrivit vârstei și necesităților lui, dar fără să fie neapărat foarte motivant. În caz contrar, poate învăța că se liniștește doar dacă primește ceva super plăcut.
Fiți atenți și la situațiile în care pare să fie mai înțelegător. Este util să îl apreciați pentru acest lucru!
Dacă reușiți să gestionați corect aceste tantrumuri, vestea bună este că nu ar trebui să mai apară după vârsta de 4-5 ani. În această etapă, copilul învață ușor să renunțe la omnipotență. El se lovește astfel și de dorințele celorlalți realizând că dorințele sale nu se mai îndeplinesc așa ușor.
Răbdare și success!
2 thoughts on “Despre tantrumuri și alte provocări ale părinților”