Crizele de furie ale copiilor nu sunt momente prea plăcute, iar uneori sau mai degrabă deseori sunt foarte dificil de tolerat atât pentru noi cât și pentru copii. Dacă vă ajută cu ceva, pot să vă spun că ele sunt absolut normale pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 – 4 ani. Însă ulterior, de noi depinde frecvența și intensitatea cu care acestea continuă după vârsta de 4 ani.
Abordați criza de furie în funcție de particularitățile fiecărui copil pentru că nu există o rețetă standard care să funcționeze pentru toți. Ce merge pentru un copil s-ar putea să nu funcționeze pentru un alt copil. Iată care sunt cele 8 recomandări pe care vi le fac astăzi:
- Mereu spun că pentru a interveni corect cel mai important pas este să faceți diferența între cele două tipuri de crize de furie: cea care apare ca urmare a faptului că nu se întâmplă lucrurile așa cum își dorește copilul și criza de furie ca dificultate de gestionare emoțională specifică vârstei (nu are încă abilitățile necesare pentru a face față unei emoții).Oferiți-i copilului zilnic câteva minute toată atenția voastră.
- Luați-l în brațe, țineți-l strâns sau mângâiați-l în timp ce îi șoptiți mesaje care să-l calmeze („sunt aici”, „te susțin” etc).
- Îndepărtați-vă de locul crizei. Se poate ca anumiți copii să se oprească atunci când văd că vă îndepărtați și nu îi oferiți atenție.
- Așteptați să se liniștească stând lângă el fără să îl băgați în seamă. Sunt copii care se liniștesc după câteva minute dacă nu li se oferă atenție.
- Duceți copilul într-un loc în care îi oferiți siguranță. Atunci când criza de furie apare pe fondul incapacității sale de a gestiona această emoție, este util să îi oferiți siguranță și suport.
- Încercați să îl ajutați să oprească criza redirecționându-l spre alte activități pentru a scădea tensiunea creată de furie. Puteți să dansați, să alergați sau să săriți împreună.
- Sugerați-i copilului activitățile pe care le poate realiza după ce se liniștește. De exemplu, „eu merg să pictez în camera ta; când te liniștești, te aștept să pictăm împreună.”
- Stabiliți din timp (când nu este nimeni furios) limite pentru ceea ce avem sau nu voie să facem când trecem printr-o stare de furie. Puneți accent pe faptul că acceptați emoția, dar nu tolerați comportamentele agresive.
Este foarte important să observați când și cum apar aceste situații de furie. În acest mod, veți putea identifica cauzele care îi determină copilului aceste reacții și veți putea modifica pe viitor factorii determinanți. De asemenea, încercați să puneți accent și pe efortul pe care copilul dumneavoastră îl depune în anumite situații pentru a se gestiona, chiar dacă nu face acest lucru mereu. Oferiți-i atenția dumneavoastră în astfel de momente.
Nu este ușor, dar este normal să vă enervați și să vă simțiți stresați în astfel de contexte. Recomandarea mea este să vă dați voie să fiți furioși, să acceptați că este normală această emoție în astfel de situații și să puneți treptat în practică recomandările care se potrivesc pe particularitățile copilului vostru. Succes!