Se întâmplă ca Flavia să ne spună uneori că este tristă. Ba chiar a și plâns pentru că inimioara ei era tristă. Pentru noi, adulții, aceste contexte pot fi greu de înțeles dacă plecăm mereu de la premisa că „este doar un copil” și nu ne putem imagina ce ar putea să i se întâmple la vârsta aceasta atât de grav. Adevărul este că, noi, cei mari, ne imaginăm copilăria drept o perioadă fericită și ferită de griji pentru copil, ceea ce nu este mereu adevărat.

Este normal să vă îngrijorați, din rolul vostru de părinți, în astfel de momente și să vă considerați responsabili pentru ceea ce trăiește cel mic, cu atât mai mult dacă vă doriți ca acesta să fie fericit în permanență.

Rolul nostru, ca părinți, este să îi ajutăm pe copii să experimenteze cât mai multe emoții, să identifice moduri de a le gestiona corect și să îi facem să înțeleagă că acestea sunt trecătoare.  Sentimentele precum tristețea sau furia pot fi copleșitoare și greu de gestionat pentru pitici în anumite situații având în vedere că instinctele lor primare sunt mai sensibile la vârstele mici.

Citește și:

Sunt furios! Este ok?

Astfel, dacă primiți mesaje de la copilul vostru așa cum am primit eu de la Flavia puteți să vă considerați cu un pas mai aproape de reușită! De ce? Este foarte important că se deschide din punct de vedere sentimental, își identifică și își denumește emoțiile. Ce aveți voi de făcut mai departe?

  1. Opriți-vă din ceea ce faceți și ascultați-l când vorbește despre ceea ce simte. Astfel, puteți înțelege de unde provine tristețea aceasta, puteți să îl îmbrățișați, să îl țineți de mână și să faceți ceva plăcut împreună.
  2. Încercați să îl ajutați cât mai mult să vorbească despre ceea ce simte. Folosiți întrebarea deschisă „ce s-a întâmplat?”, iar dacă nu vrea să povestească încurajați-l să vă împărtășească cum a fost ziua lui. Nu insistați foarte mult pe lucrurile care sunt cu adevărat dureroase pentru el.
  3. Ajutați-l să înțeleagă relația cauză – efect în dezvoltarea emoțională pentru a-l învăța că atunci când se întâmplă ceva neplăcut este normal să îi fie afectată dispoziția. În timp, copilul va învăța că tristețea poate însemna lipsă de energie, griji sau chiar momente în care se exprimă prin plâns.
  4. Vorbiți despre faptul că emoțiile noastre sunt trecătoare. Tristețea poate fi de moment: „Acum ești trist, dar mai târziu te vei simți mai bine. Să nu crezi că așa vei fi mereu”.
  5. Evaluați-vă propriul comportament și analizați dacă ceva din ceea ce spuneți sau faceți îi poate determina o stare de tristețe copilului. De asemenea, încercați să înțelegeți dacă reacțiile voastre față de sentimentele de tristețe sau furie ale celui mic nu sunt cumva un model nepotrivit pentru gestionarea emoțiilor sale.

Aceștia sunt doar câțiva pași pe care puteți să îi urmați atunci când sunteți puși în fața unor emoții puternice ale copiilor. Am și o recomandare faină pentru voi: puteți să vă folosiți de cartea sau filmul “Inside out” drept subiect de dezbatere în acest sens. Din fericire, există cărți cu și despre emoții pe care le puteți folosi și pentru copiii mai mici de 2 ani. Noi le-am folosit și am constatat, în timp, că au fost foarte utile în dezvoltarea emoțională a Flaviei.

Pe curând!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *