Cum să ne ajutăm copiii să înțeleagă cum funcționează creierul

Într-o zi, când ieșeam cu Flavia de la gimnastică, a început dintr-o dată să plângă și să îmi spună cu nu mai vrea să meargă vreodată pentru că… pur și simplu nu îi place. Era frustrată pentru că nu reușea să facă ceea ce avea de făcut, iar intensitatea acestei emoții o făcea să renunțe la antrenamente. În loc să încep să îi turui o serie de argumente pentru a o covinge să nu renunțe, i-am normalizat frustrarea și am întrebat-o: “Unde crezi că ești acum? La parter sau etaj?” Răspunsul ei a apărut printre dinți, dar cu un ușor zâmbet “La parter!!”.

În cărțile sale, Daniel Siegel prezintă procesele creierului într-o manieră elegantă și revigorantă pentru noi, cei care nu suntem oameni de știință. Am preluat acest model și l-am introdus în majoritatea întâlnirilor mele cu părinții, dar și în interacțiunile mele cu Flavia. Acesta se numește “Hand Model of the Brain”. Mai jos, v-am lăsat un videoclip despre acest instrument util atât pentru copii cât și pentru părinți, educatori sau alți adulți, care interacționează frecvent cu cei mici. Eu sunt într-o perioadă în care sunt fascinat de informațiile pe care ni le livrează Siegel prin cărțile sale și mă bucur să le împărtășesc cu voi.

Citește și:

Atunci când încercăm să ne motivăm copiii, dar nu funcționează…

Imaginați-vă două persoane încruntate, cu brațele încrucișate stând față în față. Credeți că este dispus cineva să asculte sau să rezolve problema într-un mod rațional? Nu prea cred…  

Când copilul este supărat sau “întors pe dos”, creierul lui este pe modul „luptă sau fugi”. Ținând cont de acest lucru în aceste momente, este important ca părinții:

• Să nu încerce să rezolve pe loc problema;
• Să aștepte până se calmează amândoi și pot accesa creierul rațional;
• Să pună problema în așteptare până reușesc să aibă o întâlnire de familie în care să discute calm și rațional.

Știu că mulți părinți sau profesori încearcă să gestioneze comportamentele problematice când copilul este „întors pe dos”, creierul lui funcționând fix invers. În momentul în care ajungem să descoperim cum funcționează creierul, realizăm că este inutil să încercăm să rezolvăm problema atunci când copilul este supărat. În plus, copilul, în asemenea situații, nu reușește să învețe nimic bun. În clipele de „luptă sau fugi” nu mai este capabil să înțeleagă altceva (mai degrabă, cade pe gânduri, se retrage emoțional sau răspunde pe un ton obraznic pentru a-și arăta revolta).

Prelegerile nu sunt utile, ba chiar sunt dăunătoare în astfel de contexte când cel mic, „întors pe dos” fiind, intră într-un proces în urma căruia poate ajunge cu ușurință să creadă „că este o persoană rea” și începe să se comporte ca atare.

Sper să vă placă videoclipul și explicațiile lui Siegel. Informațiile sunt prezentate foarte simplu și plăcut. Am putut să le folosesc cu Flavia când se simțea frustrată, dar și cu copiii cu care lucrez pentru a-i ajuta să înțeleagă mai bine ce se întâmplă cu ei și cum își pot veni în ajutor în diferite momente tensionate.