Conectarea cu cel de lângă noi: de la concept la practică

Vorbim tot mai des despre importanța conectării și a reconectării fie că ne raportăm la cuplu sau la educarea copiilor. Pentru mine, aceste concepte au intrat în repertoriul abilităților mele după ce am terminat formarea ca terapeut și m-am lovit în practică de nevoia construirii unei relații sigure pentru a avea rezultate în terapie. Acest lucru nu putea fi realizat doar lucrând cu gândurile si comportamentele. Astfel, am identificat nevoia conectării emoționale cu cel sau cea din fața mea, pentru a mă simți alături de el în mijlocul dificultăților pe care le întâmpină.

Siegel ne învață că aceste procese de conectare și reconectare se desfășoară într-o anumită manieră în funcție de personalitatea fiecăruia și de stilul parental cu care am fost educați sau pe care îl avem în relație cu propriul copil. De asemenea, acesta menționează 4 etape de realizare a conectării în momentele în care cei din jurul nostru sunt deja prinși în tumultul furtunii emoționale și care pot fi aplicate în orice ordine dorim.

Pentru articolul de astăzi, am ales să vorbim despre 2 dintre cele 4 strategii. Voi încerca să le descriu cât mai practic pentru a-ți fi ușor să le urmezi:

1. Transmite liniște! Ce făceam atunci când copii noștri erau bebeluși și aveau un disconfort? Îi luam în brațe, îi legănam, le vorbeam încet, rar și foarte puțin! În această manieră reușeam să transmitem liniște și calm folosind foarte mult limbajul nonverbal. Indiferent de vârsta copilului, este util să îl atingi, fie mai discret (o mână pe umăr, o mângâiere pe spate) sau mai expansiv (o îmbrățișare puternică). Atingerile ajută copilul să își schimbe componența chimică cerebrală prin eliberarea oxitocinei (hormonii fericirii).

Îți recomand ca în următorul context în care copilului tău îi este dificil să se liniștească din punct de vedere emoțional, să încerci să te așezi la nivelul lui, într-o poziție confortabilă, care să exprime liniște și relaxare (stai în genunchi, pe jos sau cu picioarele sub tine). Transmite-i că știi cât de greu îi este și că ești acolo pentru el, pentru a-l ajuta să se liniștească!

Sigur, uneori poate fi dificil să gestionezi o asemenea situație tocmai pentru că te simți foarte încărcat sau exasperat de ceea ce face cel mic și astfel, ajungi să îți încrucișezi mâinile, să te încrunți sau să îi indici cu degetul că trebuie să meargă în camera lui. Suntem oameni, toți greșim! Important este să încerci să faci lucrurile data viitoare din ce în ce mai bine!

2. Validează! Validarea se referă la acele situații în care îți ții în frâu mesajele raționale de om matur care „oricum ar fi reacționat corect în aceeași situație și la aceeași vârstă a copilului tău”. Și pentru a-ți fi mai ușor de înțeles importanța validării, gândește-te cum te-ai simți tu dacă cineva ar veni să îți spună că nu este mare scofală sau că ești obosit și reacționezi exagerat într-o situație în care ți s-a întâmplat o nedreptate.

Citește și:

Hai să vorbim despre relația noastră!

Tocmai în astfel de momente încărcate emoțional este important să le arătăm copiilor că îi înțelegem, că suntem acolo lângă ei și că îi ascultăm. Primul pas al validării este să denumești emoția pe care o simte copilul – “observ că ești foarte trist/dezamăgit etc”. Astfel, îl învățăm să denumească emoțiile și se va simți înțeles. Următoarea etapă este cea în care ne identificăm cu sentimentele lui folosind mesaje precum “este normal să te simți așa. Și eu m-aș fi simțit la fel”. În acest fel, faci pași spre copilul tău, accepți și identifici ceea ce simte. 

Știu că sună bine, dar dificil de pus în practică! Eu te încurajez să exersezi treptat măcar una dintre cele 2 etape ale conectării, să fii blând/ă cu tine și să nu renunți. Vei vedea că recomandările de mai sus vor fi de ajutor și pentru tine și emoțiile tale, nu doar pentru conectarea cu cei mici.