Mulți dintre noi am crescut fără părinți care să ne privească în ochi atunci când ne vorbeau, care nu ne validau emoțiile sau nu ne transmiteau empatie și înțelegere. De asemenea, pentru mulți dintre noi, în momentul în care devenim părinți, începe și procesul nostru de vindecare sau dezvoltare personală a acestor urme lăsate neintenționat de către cei care ne-au iubit și au făcut ce au știut ei mai bine pentru noi!
Slavă Domnului că acum piața este plină de resurse științifice care ne pot ajuta. În plus, sunt din ce în ce mai mulți psihologi cărora le putem cere ajutorul pentru a învăța cum să gestionăm relația cu copiii noștri.
Pornind de la această idee și de la nevoia noastră de a ști cum să facem lucrurile mai bine, în articolul anterior am prezentat primele două etape din ciclul de conectare sau reconectare dintre părinte – copil sau chiar adult-adult de la Daniel Siegel. Astăzi le voi prezenta pe următoarele două:
1. Taci și ascultă! Of, o abilitate greu de dezvoltat! Iar dacă ești deja părinte, știu că o să mă înțelegi! După fiecare comportament problematic ai tendința să îi ții o prelegere copilului în urma căreia să învețe ce are de făcut pe viitor. Nimic mai lipsit de eficiență! Când copilul este încărcat emoțional fie nu poate fi atent la ceea ce i se spune (nu învață nimic), fie devine mai agitat pentru că un volum mare de cuvinte îl poate supraîncărca senzorial. Astfel, inspirăăăă, expirăăă… transmite calm, validează ceea ce spune copilul („Înțeleg că ești trist pentru că nu vrea să se joace cu tine, și eu m-aș simți la fel”), iar apoi doar ascultă!
Oricât de puternică este tentația, încearcă să îi controlezi gândurile care fac să pară totul groaznic, abține-te să îl contrazici sau să vii cu soluții minune și nu îi spune cum să se simtă.
În momentele tensionate, de cele mai multe ori, copilul are nevoie doar să fii lângă el și să îl asculți.
2. Reflectă ceea ce auzi! Această strategie diferă de celelalte trei prin faptul că pune accentul pe ceea ce spune copilul, nu pe emoțiile lui. Prin reflectare, îi retransmiți copilului într-un mod delicat ceea ce tocmai ți-a spus pentru a-l face să se simtă auzit și înțeles. În acest fel, el reușește să calmeze furtuna emoțională în care se află. Încearcă să folosești mesaje construite pe următoarea structură: “Înțeleg că ești furios pentru că ți-ai fi dorit să mai rămânem în parc” sau „Înțeleg că ești trist pentru că acel copil ți-a luat locul în leagăn” .
Aici este foarte important să fii atent să nu amplifici furtuna emoțională, ci să o domolești. Dacă i-ai spune unui frate mai mare că îl înțelegi că este enervant să ai un frate mai mic pentru că îți umblă prin lucruri, de fapt, i-ai întări convingerea și l-ai înverșuna mai mult față de fratele lui. În astfel de situații este important să punctăm aspectele pozitive și normalitatea situației fără să generalizăm. Cu tact, putem să normalizăm situațiile. De exemplu, putem puncta astfel: „Este normal să fii furios! Nici mie nu îmi place când cineva îmi umblă prin lucruri. Voi aveți multe momente în care vă jucați frumos împreună și vă demonstrați iubire unul față de celălalt, dar acum înțeleg că te-a deranjat foarte tare ce a făcut”. Reflectarea, pe lângă iubire și înțelegere, îi ajută pe copii să simtă că au atenția noastră. În acest fel, le satisfacem o nevoie de bază!
Citește și:
7 moduri prin care părinții ocupați își pot ajuta copiii să se simtă speciali
Acesta este ciclul de conectare/reconectare format din cei patru pași recomandați de Daniel Siegel în cărțile sale. El ne ajută să le transmitem copiilor sentimentul nostru de iubire, să le transmitem că îi vedem, că le oferim atenția noastră fiindu-le alături indiferent de comportamentul pe care îl au.
Poți începe să pui în practică aceste recomandări pornind de la situații mai puțin stresante și greu de gestionat emoțional pentru tine. Vei face pași mărunți până te vei simți confortabil să le pui în practică în orice context atât cu cei mici cât și cu cei mari. Nu este ușor, dar nici greu! Pentru mine, a fi părinte reprezintă un adevărat proces de autocunoaștere și dezvoltare personală! Așa că ia totul ca pe o provocare de a face lucrurile din ce în ce mai bine atât pentru tine, cât și pentru cei din jurul tău!