Modul în care ne educăm copiii încă de la cele mai mici vârste își pune amprenta decisiv asupra viitorului lor, asupra adulților de mâine și relațiilor pe care le vor avea. De aceea, vă propun un exercițiu: Întrebați-vă ce ar spune copilul vostru despre voi când va împlini 30 de ani. Care credeți că ar fi răspunsul său sau cum v-ați dori să răspundă referitor la amintirile cu voi din copilărie?
Nu mi-am propus ca prin acest exercițiu să vă fac să vă simțiți neputincioși, dar este un bun punct de plecare în discuția referitoare la cele patru stilurile parentale (eficiente/ineficiente/de evitat). Iată care sunt acestea și cum influențează fiecare viitorul copiilor noștri:
Stilul autoritar
Stilul parental autoritar este extrem de strict. Unui părinte autoritar îi place să aibă structură și multe reguli. Deși regulile și limitele sunt importante pentru copii, ei au nevoie și de libertatea de a experimenta, de a face greșeli și de a afla cine sunt. Din păcate, acest lucru este foarte greu de realizat atunci când un copil crește într-un mediu autoritar.
Cum este un părinte autoritar?
- Folosește pedeapsa pentru a-l determina pe cel mic să facă anumite lucruri;
- Pare rece și fără emoții;
- Folosește deseori expresia „pentru că așa spun eu” fără alte argumente valide.
Cum este un copil care a crescut cu părinți autoritari?
- Are stimă de sine scazută;
- Se angajează cu greu în diverse situații sociale;
- Asociază ascultarea/obediența cu iubirea („dacă respect regulile, mă va iubi”).
Puteți fi autoritari din nesiguranță sau dintr-o nevoie profundă de control. În plus, atunci când sunteți obosiți și vă simțiți la capătul răbdării, veți îmbrățișa foate ușor acest stil. Cheia este conștientizarea de sine, astfel încât să evitați să deveniți un părinte autoritar în toată regula. Nu este o abordare potrivită pentru cei mici.
Stilul permisiv
Părinții permisivi sunt opusul părinților autoritari. Acești părinți evită conflictele cu orice preț și nu stabilesc reguli în gospodăria lor.
Cum este un părinte permisiv?
- Evită orice conflict cu copilul;
- Își dorește să fie mai degrabă prietenul copilului decât părintele său;
- Folosește recompensele pentru a-și determina copilul să facă diverse lucruri.
Părinții permisivi sunt foarte calzi și iubitori în relația cu cei mici, ceea ce este un lucru foarte bun! Totuși, în lipsa regulilor, limitelor și lecțiilor despre autodisciplină, acest context poate fi nefavorabil dezvoltării unui copil.
Citește și:
4 tactici pentru a crește copii (mai) responsabili
Stilul neimplicat
Stilul parental neimplicat este distructiv pentru dezvoltarea unui copil. Dacă părinții autoritari exagerează cu regulile și limitele, iar părintele permisiv se alătură copilului în încălcarea regulilor, părintele neimplicat îl neglijează și NU stabilește nicio relație cu acesta.
Cum este părintele neimplicat?
- Nu știe ce se întâmplă în viața copilului său;
- Petrece mult timp departe de casă, lăsându-l singur sau în grija altor persoane;
- Apelează la alți adulți pentru a-l crește și educa;
- Nu petrece timp cu copilul în afara casei;
Cum am descrie un copil care crește cu părinți neimplicați?
- Întâmpină dificultăți în a stabili relații;
- Dă dovadă de nesiguranță în a-și manifesta afecțiunea.
Stilul democrat
Stilul parental democrat este cel mai eficient. Acesta presupune structură, echilibru, organizare și, spre deosebire de stilul autoritar despre care vorbeam mai devreme, această „structură” nu ajunge să strivească personalitatea copilul.
Cum este părintele democrat?
- Strict, dar nu exagerat;
- Stabilește un număr echilibrat de reguli;
- Privește consecințele unui comportament neadecvat drept o experiență de învățare în urma căreia copilul își poate îmbunătăți diverse abilități.
Astfel, copilul educat în spirit democrat are o înțelegere clară a ceea ce se așteaptă de la el. Comunică deschis pentru că se simte în siguranță și poate aborda astfel orice problemă.
Așa cum vă spuneam și la început, prin acest articol îmi doresc să conștientizați că stilul parental are un impact decisiv asupra dezvoltării copilului vostru. Este adevărat că și ADN-ul joacă un rol important în comportamentul copiilor. Într-o oarecare măsură „așa sunt ei”, dar sunt foarte importante experiențele și reacțiile pe care le întâmpină în copilărie alături de voi. Toate acestea pot influența adultul de mâine.
One thought on “4 moduri în care ne educăm copiii: ce impact au asupra adultului de mâine?”