Faptul că mereu am fost un tip energic, agitat, implicat în foarte multe activități și mereu nerăbdător în tot ceea ce făceam, i-a determinat pe cei din jurul meu să îmi spună în glumă că aș avea ADHD. Mă amuza mereu această afirmație pentru că, într-adevăr, multe simptome îmi veneau mănușă. În plus, prin prisma activităților pe care le desfășor, am interacționat destul de mult cu copii cu ADHD și pentru mine era și este o plăcere să lucrez cu ei. Sigur, recunosc că dacă ne raportăm doar la un diagnostic și la intervenția mea săptămânală de 50-60 de minute, totul pare extrem de simplu.
Dincolo de aspectul acesta al ușurinței cu care putem pune o asemenea etichetă de tipul „ai ADHD”, „ești răsfățat” etc., este important să ne gândim la dificultățile pe care le întâmpină persoanele cu acest diagnostic în viața de zi cu zi. De asemenea, este important de menționat și impactul simptomelor asupra mediului familial (părinții, frații), dar și asupra mediului educațional/profesional (profesorii, colegii).
Din acest motiv, în cadrul acestui articol o să discut despre cum este să trăiești cu ADHD dincolo de cele trei mari caracteristici arhicunoscute, adăugând alte cinci arii noi pe care cercetările recente le aduc în discuție.
1. Neatenția – o persoană cu ADHD nu reușește aibă răbdare suficientă pentru vârsta sa, cu atât mai mult cu cât activitatea în care este implicată i se pare plictisitoare. Astfel, ajunge să se lupte cu o problemă invizibilă care îi provoacă un stres major. Deși are momente în care reușește să stea în sarcină, sunt numeroși factori distractori ce îi pot muta atenția către altceva.
2. Impulsivitatea – se întâmplă frecvent ca persoana/copilul cu ADHD să acționeze impulsiv fie că ne gândim la lucruri banale (scapă lucruri, intervine peste ceilalți) sau la unele extrem de periculoase (traversează strada într-o zonă nepermisă, se joacă cu focul), pentru că nu prevede consecințele comportamentului său. Din acest motiv, persoanele cu ADHD pot fi foarte rapid izolate de cei din jur.
3. Hiperactivitatea – deși este mai întâlnită la copii și adolescenți, aceasta nu se referă doar la agitație ci și la mișcări repetate care apar pe fondul sentimentului de neliniște. Mișcările repetate pot apărea mai cu seamă în adolescență și chiar și în viața adultă.
Citește și:
Controlează-te! Am patru modalități care te pot ajuta
4. Dificultatea de amânare a plăcerii sau a satisfacerii propriilor dorințe. Putem vorbi despre aceasta la cumpărături, când sunt în magazin și văd foarte multe lucruri, la școală, când aud un zgomot din exteriorul clasei, sau acasă atunci când dau o comandă online.
5. Supraîncărcarea emoțională – este o trăsătură prea puțin menționată, dar foarte evidentă în cazul persoanelor cu ADHD. Practic, emoțiile sunt trăite frecvent în jurul a două extreme: entuziasm și furie iar spre adolescență își vor face apariția anxietatea și depresia la intensități exagerate.
6. Lipsa cooperării – din cauza acestei provocări, 50-60% dintre copiii cu ADHD ajung să dezvolte și tulburarea de opoziționism sfidător. Faptul că nu reușesc să îndeplinească uneori lucruri banale, fie pentru că uită sau pentru că nu au răbdare, conduce către un stres crescut pentru părinți, profesori și colegi. Deși ei ajung să învețe foarte ușor regulile, nu le respectă în multe situații.
7. Problemele sociale – din cauza comportamentelor de nerăbdare, de agresivitate, și hiperactivitate, persoanele cu ADHD ajung să aibă probleme de relaționare cu persoanele de aceeași vârstă și de același sex. Prin urmare, pot avea o reputație negativă și pot fi izolate de către cei din jur.
8. Dezorganizarea – din cauza percepției eronate asupra timpului și a locului, se întâmplă frecvent să nu respecte un program, să uite ce au de făcut, ba chiar își pierd lucrurile. Astfel, efectuarea temelor, pregătirea pentru a ieși din casă pot fi un adevărat calvar pentru persoana cu ADHD și pentru cei din jur.
Îmi doresc foarte mult să spargem tiparele negative puse asupra persoanelor care sunt diagnosticate cu ADHD. Este nevoie de toleranță și empatie pentru a înțelege cum arată viața lor. Îmi propun ca în următoarele articole să analizez alte aspecte legate de ADHD, așa că vă invit să îmi rămâneți alături în continuare.