Părinte singur – binecuvântare sau povară?

Deși a crește alături de ambii părinți este benefic pentru copii, nu întotdeauna aceasta este soluția cea mai bună. Există un număr mare de copii care au crescut cu un singur părinte și care la vârsta adultă au ajuns persoane de succes și fericite. De-a lungul timpului au fost studiate pe larg atât efectele negative, cât și cele pozitive  ale creșterii alături de un singur părinte. Este interesant că multe dintre aceste studii evidențiază ideea că divorțul nu este cauza principală, deși în zilele noastre este o situație des întâlnită.

Crezul suprem al părinților din întreaga lume este să depună toate eforturile pentru o bună creștere și educație a copilului lor. Cu toții își doresc ca, adult fiind, copilul lor să reușească să se descurce în viață, să fie independent, să își formeze o familie proprie și o rețea de cunoștințe și prieteni cu care să aibă relații sănătoase. Abia atunci orice părinte se simte împlinit, indiferent că a avut sprijin din partea partenerului de viață în procesul de creștere și educare al copilului sau, din contră, s-a descurcat singur, neavând cu cine să se sfătuiască. Știm cu toții că părinții perfecți nu există, deși cu toții ne dorim ca, la vârsta adultă, copiii noștri să nu aibă amintiri traumatizante din trecut. De multe ori, în relațiile cu copiii noștri uităm că suntem oameni și ne transformăm în niște zei care cred că au puterea de a-i feri de toate relele din lume.

Cu siguranță pentru un părinte sigur provocările sunt mult mai mari atunci când vine vorba despre creșterea și educarea copiilor, dar și pentru copii, provocarea este la fel de mare.

De aceea, în acest articol, aș vrea să prezint câteva efecte pozitive și negative ale creșterii cu un singur părinte.    

Citește și: 8 lucruri pe care un tată trebuie să i le spună copilului său

1. Băieții tind să fie mai leneși la vârsta adultă. – În funcție de gen putem reacționa diferit la anumite variabile, cum ar fi și creșterea alături de un singur părinte. În cazul băieților, unele studii au sugerat că este mai probabil ca ei să fie mai inactivi atunci când ajung adolescenți sau chiar tineri. Astfel, ei pot fi mai neproductivi sau chiar să abandoneze școala. Deși băieții sunt mai predispuși să experimente aceste lucruri, cu siguranță și fetelor li se poate întâmpla acest lucru. 
2. Sarcini nedorite în adolescență. – Mai multe studii au adus în față legătura dintre familiile monoparentale și riscul de sarcini nedorite în adolescență. De multe ori, problema nu este reprezentată neapărat de sarcina nedorită, ci mai degrabă, dificultățile financiare și imposibilitatea de a continua studiile ar fi adevăratele probleme care decurg dintr-o sarcină nedorită. Unii autori au teoretizat faptul că lipsa figurii paterne poate fi o cauză pentru efectele psihologice negative asupra unei fete, care poate conduce implicarea în relații nepotrivite sau sarcini nedorite.
3. Familia monoparentală poate oferi un mediu mai calm și sigur pentru copil. – Sunt din ce în ce tot mai mulți copii care cresc alături de un singur părinte și studiile au început să facă cunoscute și efectele benefice ale dinamicii unei familii monoparentale. Până la urmă dacă am fi puși să alegem pentru binele copilului între o familie biparentală în care predomină stresul (conflicte permanente, violență) sau între o familie monoparentală în care predomină relaxarea, ce am alege? 
4. Relație strânsă între părinte și copii. – Există întotdeauna o relație foarte specială, unică, puternică care se formează între copii și părinții lor. Însă, într-o familie monoparentală, copilul și părintele au o relație mult mai strânsă, sunt mai afectuoși, mai cooperanți și mai predispuși să lucreze împreună pentru a atinge obiectivele pe care și le propun. 
5. Există riscul de apariție al unui grad mare de nemulțumire cu privire la realizările lor atunci când vorbim de copii din familii monoparentale. – În cadrul unui studiu care evalua nivelul de satisfacție al vieții, realizat pe zece mii de participanți, s-a constatat un nivel mai scăzut (dar constant) al satisfacției în viață resimțit de cei care crescuseră doar cu mama, în comparație cu cei care au crescut alături de ambii părinți. Cercetătorii au descoperit că acești participanți cu un nivel scăzut de satisfacție aveau mai puține șanse să aibă o experiență educațională și economică de succes și o sănătate mentală bună. De asemenea, au descoperit și o legătură între copilăria mamelor singure și relațiile neîmplinite ale copiilor. Vestea bună este că exista o diferență mică între nivelul de satisfacție al copiilor din familiile monoparentale și celor al copiilor din familiile biparentale. 
6. Există un risc crescut de apariție a unor probleme psihice. – Sunt studii care spun că sunt copii din familiile monoparentale care pot ajunge să dezvolte depresie sau un grad ridicat de stres. Este important de subliniat faptul că nu toți copiii din familii monoparentale pot avea probleme de sănătate mentală și că nu situația de părinte singur poate fi problema în sine, ci mai degrabă trauma creată de amintirile cu potențial negativ din trecut. 
7. Dezvoltarea unei relații puternice cu bunicii. – Pentru a evita apariția efectelor negative ale creșterii și dezvoltării alături de un singur părinte, literatura de specialitate menționează că un mare ajutor ar putea veni din relațiile puternice pe care copii le pot dezvolta cu bunicii lor. Această relație strânsă cu bunicii dezvoltă copiilor abilitățile sociale și reduce problemele comportamentale care pot apărea în adolescență. 

A fi membru într-o familie monoparentală implică multe dificultăți și mult efort pentru a îmbrăca această situație atipică în haine absolut firești. Este dificil pentru părinte să țină pasul cu activitățile, programul și nevoile emoționale ale copilului, iar în paralel să își gestioneze propriile gânduri și sentimente pentru a putea rămâne autentic și deschis față de copil. De asemenea, și pentru copil poate fi dificil să își gestioneze sentimentele și gândurile, pentru a se simți confortabil cu statutul de a fi un copil dintr-o familie monoparentală. 

În articolul următor îmi propun să aprofundăm această dinamică din cadrul familiilor monoparentale.