Rezolvarea problemelor: un instrument eficient în obținerea cooperării celor mici

În articolul de săptămâna trecută vă prezentam câteva instrumente prin care puteți obține cooperarea copilului fără să fiți nevoiți să apelați la pedeapsă (un instrument ineficient și traumatizant). Printre acestea, am făcut referire și la rezolvarea problemelor.

Ei bine, dacă rezolvarea problemelor este folosită ca tehnică de obținere a cooperării copiilor, în timp, poate deveni chiar o abilitate esențială în viața piticilor noștri. Sigur, acest lucru se poate întâmpla numai cu pași mărunți și cu mai mult efort de a păstra o atmosferă calmă și caldă în cadrul familiei din partea noastră, a părinților.

Vă recomand să încercați să puneți în practică următorii pași:

1. Oglindiți emoțiile copilului. Acest pas este foarte important pentru că ne ajută să ne stabilim relația cu copilul. Oglindind emoțiile copilului, îi dați de înțeles că sunteți de acord cu ce simte și că îi înțelegeți punctul de vedere. Un exemplu de cum puteți verbaliza și pune în practică acest pas este următorul:

„Știu că îți este dificil când pun toate jucăriile împrăștiate în cutia de pe dulap. Îmi dau seama că ți-ar plăcea să te joci cu toate când îți dorești.”

2. Puneți în cuvinte ceea ce vă deranjează (descrierea problemei). Vorbiți despre sentimentele voastre și/sau ale altor persoane în această etapă în câteva fraze simple, pentru a nu-i plictisi pe copii:

„Mă simt îngrijorat să merg pe stradă fără să te țin de mână pentru că te pot accidenta mașinile dacă nu ești atent.”

3. Colectați idei. Vă așezați la masă cu copilul vostru și notați toate ideile pe care le aveți. Este important să nu refuzați nicio idee; notați tot ce propune el. Dacă îi refuzați ideile, creșteți deja șansele să nu mai coopereze!

„Hai să ne gândim la câteva idei pe care să le folosim pentru a putea să ne întoarcem la locul de joacă fără să deranjăm ceilalți copii și fără să facem gălăgie.

–        Vorbesc folosind limbajul semnelor,

–        Vin la tine, pe bancă, atunci când am ceva să îți spun.”

4. Verificați fiecare idee și stabiliți împreună cu copilul pe care o puneți în practică. Discutați despre fiecare variantă și tăiați-le de pe listă pe cele care nu sunt acceptate de vreunul dintre voi.

„Ar fi interesant să vorbim prin limbajul semnelor, dar nu putem face asta pentru că nu am învățat acest limbaj. Ce zici dacă eu mă așez pe o bancă mai aproape de leagăn și atunci când tu vrei să îmi spui ceva vii la mine și îmi spui?”

5. Puneți în practică soluția finală pe care ați acceptat-o de comun acord. Încercați, ca atunci când vă apropiați de contextul în care urmează să se aplice respectarea soluției stabilite (în exemplul meu, în parc), să îi amintiți copilului ce ați hotărât și ce are de făcut fiecare.

Veți fi surprinși într-un mod plăcut să vedeți cum comportamentele problematice încep să scadă atunci când folosiți acest instrument. Copilul dumneavoastră va fi mai motivat să respecte ceea ce ați stabilit pentru că a fost consultat și s-a ținut cont de părerea lui. Astfel, aveți mai mult timp fără stres și fără pedepse în ieșirile voastre la locul de joacă.

Sigur, pot fi și situații în care lucrurile nu vor funcționa chiar așa cum ne dorim. Atunci este important să vă reîntoarceți la pasul 3 și să identificați alte posibile soluții.